Meditaţia şi Māmsa Dhātu

Una din principalele funcţii ale lui māmsa este lepana, a acoperi sau a deţine. În meditaţie noi deţinem, avem o aderenţă la conştientizare. Aceasta este dhārana, care de asemenea înseamnă a ţine. Pentru a avea dhārana adecvat, avem nevoie de māmsa dhātu sănătos. Calitatea lui māmsa dhātu sănătos este o minte meditativă. Această calitate a minţii meditative este iubire, compasiune şi relaxare totală. Meditaţia este iubire; meditaţia este conştientizare şi conştientizarea este iubire. În iubire totul înfloreşte, inclusiv amărăciunea, mânia şi teamă. Exprimarea şi suprimarea înseamnă preluare. Acesta este un truc subtil pe care mintea şi-l joaca ei însăşi. În momentul în care încerci să controlezi viaţa, atunci viaţa îşi pierde spontaneitatea. Când oamenii folosesc meditaţia numai pentru eliberarea stresului, ei au în mod frecvent probleme cu el. Cum ei încearcă să fie tăcuţi, multe gânduri şi sentimente vin în conştiinţă şi devin deranjante. Când există un scop în spatele meditaţiei, valoarea meditaţiei este redusă. Scopul este aşteptare şi aşteptarea este dorinţă. Trebuie să medităm numai cu dorinţa de a medita; asta este. Să nu aveţi aşteptări: “Ieri am meditat şi am avut o experienţă transcedentală minunată”. Să aştepţi aceeaşi experienţă astăzi reduce valoarea meditaţiei de astăzi. Experienţa de ieri poate să nu se întâmple şi persoana poate deveni stresată. Atunci aşteptările lui sau ei cresc, creează plictiseala şi ei gândesc că ar trebui să încerce altă tehnică.

Oamenilor pitta le plac metodele structurate de meditaţie. Însă atunci trebuie să mergem dincolo de structură. Cred că oamenii pitta trebuie să facă meditaţii nestructurate. Nu ştiu despre o tehnică care nu face mintea mecanică şi o minte mecanică este o minte îngustă şi limitată. Oricând urmăm un sistem sau o tehnică, nu vă blocaţi cu ea sau să depindeţi de ea. Folosiţi-o, jucaţi-vă cu ea şi apoi mergeţi mai departe. Înflorirea finală a meditaţiei trebuie să fie spontană. Atunci fiecare acţiune devine meditaţie. Mâncând hrana, bând apă, muncind, conducând o maşină, călcând un tricou şi chiar şi spălând vasele pot fi meditaţie. Atunci întreaga viaţă este meditaţie şi stresul nu are loc.

Meditaţia poate ajuta la vindecarea problemelor şi nu există nimic greşit în folosirea meditaţiei în scopuri de vindecare. Totuşi, nu folosiţi meditaţia numai pentru aceasta. Meditaţia are un scop mai înalt sau înflorirea. Îmi place să folosesc cuvântul înflorire în loc de scop. O meditaţie structurată, care este mecanică, creează un set de modele. Când creierul lucrează cu un set de modele, devine senil. Un creier sănătos necesită curgere şi mişcare constante, nu rigiditate.

Mintea în meditaţie este un muşchi în acţiune cu relaxare. Dacă mergi trei kilometri privind la frumuseţea norului şi muntelui şi păsările cântă, chiar şi în această acţiune de mers există relaxare şi bucurie. Deci relaxarea nu înseamnă lipsa de activitate. Acţiunea şi lipsa de activitate merg împreună. Şi aceasta este cea mai înaltă funcţie spirituală a lui māmsa dhātu.

Dacă meditezi fără aşteptări, atunci începi să iubeşti fără aşteptări. Să iubeşti pe cineva fără aşteptări este cea mai mare iubire. Aceasta se va întâmpla numai când acţiunea ta devine demotivată – nu mai puţine motive, ci fără motive. Această singură acţiune pentru o fracţiune de secundă, fără motiv, va aduce transformarea.