Gustul plantelor (rasa)

Ayurveda afirmă că gustul unei plante nu este întâmplător, ci este o reflectare a proprietăților sale. Gusturi diferite au efecte diferite.

De obicei, noi nu facem corelația între gust și proprietățile terapeutice. În ceea ce privește alimentele, luăm în considerare gustul unei plante mai mult ca un mijloc de identificare decât ca o modalitate de a-i înțelege efectele. Este general recunoscut că plantele contribuie la scăderea febrei, dar aceste observații nu stau la baza nici unei clasificări a plantelor după gust.

Cuvântul sanscrit pentru gust, rasa, are mai multe înțelesuri. Toate ne ajută să înțelegem importanța gustului în ayurveda. Rasa înseamnă esența. Gustul indică esența plantei, și de aceaa este poate primul factor ce ne ajută la înțelegerea calităților sale. Rasa înseamnă sevă, așa că gustul unei plante reflectă proprietățile sevei care o vitalizează.

Rasa înseamnă apreciere, deliciu artistic sau notă muzicală. Gustul comunică sentiment, care, din nou este esența plantei. Prin intermediul lui putem percepe frumusețea și puterea unei plante. Rasa înseamnă circulație, a simți că trăiești, a dansa, toate fiind reflectate în puterea energetică a gustului.

Gustul acționează în mod direct asupra sistemului nostru noervos prin intermediul lui Prana, forța vitală existentă în gură, care este legată de Prana din creier. Gustul stimulează nervii, trezește mintea și simțurile și ne face să fim vioi, ageri, plini de viață. Mai mult, gustul pune în mișcare propriul nostru rasa sau vluid vital. Prin stimularea Pranei în particulat nervii gastrici, gustul influențează agni și crește puterea digestiei. Bunul gust al mâncării este necesar pentru a deștepta propriul nostru agni, care este necesar pentru o bună digestie.

Din acest motiv mâncarea fadă, fără gust, nu va fi hrănitoare în ciuda conținutului său mineral sau vitaminic. Fără a stimula agni, nu există adevărata putere de a digera. De aceea, medicina ayurvedică a inclus întotdeauna arta preparatuluii mâncării cu condimente potrivite. Cele două aspecte fac parte din știința ayurvedică despre plante.

Când suntem bolnavi, ne pierdem simțul gustului și apetitul. Gustul, apetitul și puterea digestiei sunt strâns legate. Lipsa gustului înseamnă febră, boală, agni scăzut și ama în cantitate mărită. Pentru a restabili agni și a elimina boala, este necesară restabilirea simțului gustului. De aceea plantele aromatice, condimentele, sunt plante atât de importante în ayurveda. Dorința de hrană gustoasă indică agni flămând sau boală. Problema constă însă în faptul că ne-am modificat simțul gustului cu substanțe artificiale.

Gustul reprezintă calitatea senzorială care corespunde elemntului Apă. Plantele sunt forme de viață ce corespund elementului Apă. De aceea gustul reflectă energiile și elementele care acționează într-o anumită plantă.

Apa de ploaie, la origine nu are nici un gust, dar toate gusturile sunt latente în ea. Ele sunt câștigate, prin trecerea apei prin cele cinci elemente, cărora le preia calitățile, ajungând în cele din urmă în atmosferă.

Ayurveda recunoaște șase gusturi principale: dulce, acru, sărat, picant, amar și astringent. Acestea derivă din cele cinci elemente; fiecare gust fiind compus din câte două elelmente. Dulcele este compus din pământ și apă; acrul din pământ si foc; săratul din apă și foc; picantul din foc și aer; amarul din aer și eter; iar astringentul din pământ și aer.

Dulcele este gustul de bază al zahărului și al amidonului; gustul acru este al alimentelor fermentate sau acide; săratul este al sării și al subtanțelor bazice; gustul picant este cel al condimentelor, înțepător, deseori aromatic; amarul este al ierburilor amare, cum ar fi gențiana și piciorul cocoșului; gustul astringent are calitatea constrictivă, ca a ierburilor care conțin tanin, cum ar fi coaja stejarului.

Cu toate că cele șase gusturi transmit proprietățile celor cinci elemente, toate se bazează pe elementul Apă, care le manifestă. Numai atunci când limba noastră este umedă putem simți gustul.