Gustul amar

Tikta

Amarul este numit tikta. Are elementele Aer şi Eter şi este răcoros, uşor şi uscat ca natură. Gustul amar creşte vāta dar descreşte pitta şi kapha. Exemple de gust amar sunt găsite la pelin, pepene amar, rădăcină de turmeric, rădăcină de păpădie, aloe vera, măcriş galben, schinduf, lemn de santal, neem şi cafea. Noi trebuie să avem toate cele şase gusturi în dieta noastră, dar amarul este gustul care lipseşte cel mai mult în hrana Europeană. Gustul amar îmbunătăţeşte toate celelate gusturi, pentru că dacă ai puţin amar atunci orice aliment va avea gust bun. Acesta poate fi motivul pentru care cafeaua, care este amară, devine atât de populară în Occident. În Orient există multe vegetale amare – tărtăcuţa amară, pepenele amar, castravetele amar – şi multe ierburi amare.

Deşi aroma amară nu este delicioasă prin sine însăşi, promovează aroma celorlalte gusturi. Este anti-toxic şi omoară germenii. Ajută la ameliorarea senzaţiilor de arsură, mâncărime, leşin şi tulburărilor de piele insistente. Amarul este anti-inflamator, antipiretic (reduce febra), laxativ şi curăţă ficatul. Stimulează fermitatea pielii şi a muşchilor. Într-o doză mică, gustul amar poate ameliora gazele intestinale şi lucrează ca tonic digestiv. Este uscător pentru sistem şi cauzează o reducere a grăsimii, măduvei osoase, urinei şi fecalelor. Amarul este bun pentru terapia de suport pentru pancreas, de aceea ierburile amare ca neemul şi turmericul sunt date persoanelor cu glicemie mare. Amarul este purificator, pentru că face lekhana, care înseamnă răzuirea grăsimilor şi toxinelor. De fapt aprinde agni datorită calităţilor sale de uscat şi uşor şi linişteşte pitta prin calitatea sa de rece. Prin urmare, este bun pentru condiţia de pitta înaltă cu agni scăzut datorită calităţii lichide crescute.

Prin sine, amarul este greţos. Supra-consumul de gust amar poate să epuizeze oricare din dhātus şi poate induce ameţeală şi inconştienţă. Uscăciunea şi asprimea extreme, emacierea şi oboseala sunt adesea rezultatul mâncatului excesiv de gust amar. Gustul amar este antibacterian şi antiviral. De aceea majoritatea antibioticelor sunt amare. Supra-consumul de gust amar poate reduce măduva osoasă şi conduce la osteoporoză. Anumite antibiotice, cum sunt cloramfenicolul şi tetraciclina sunt amare şi pot crea tulburări ale sângelui şi deprimarea măduvei osoase. Gustul amar inhibă energia sexuală. Amarul omoară viermii; spermatozoidul este un micro-vierme, deci o cantitate excesivă de gust amar inhibă producţia de spermatozoizi. Cu moderaţie, gustul amar poate promova celibatul şi aversiunea faţă de ataşamentele lumeşti. Acesta poate fi motivul că mulţi yoghini din India iau suc amar de neem pentru austeritate şi celibat.

Psihologic, gustul amar îţi face mintea celibatară. Îţi retragi mintea de la tentaţii şi mintea ta devine şi mai introvertită. Creează aversiune faţă de dorinţe şi tu devii mai conştient de sine şi mai prezent. Gustul amar poate ajută la desfăşurarea retragerii minţii şi simţurilor din lumea exterioară către lumea interioară, ceea ce este introspecţie. Totuşi, prea mult gust amar va face o persoană cinică şi plictisitoare şi poate conduce la respingere. Poate crea aversiune, separare, izolare şi singurătate.