Camfor

Sisteme: nervos, respirator .

Indicații: astm, bronşite, congestie pulmonară, congetie nazală, degradarea dinţilor, delir, dismenoree, durerile sinusurilor, epilepsie, gută, insomnie, isterie, probleme oftalmologice, reumatism, tuse convulsivă .

Partea utilizată: uleiul distilat cristalizat.

Efecte energetice: amar, picant/fierbinte/picant. Scade Vata și Kapha, crește Pitta utilizat în exces.

Ţesuturi: plasmă, sânge, grăsime, măduvă şi nervi.

Acţiuni: expectorant, decongestionant, stimulent, antispasmodic, bronho-dilatator, nervin, analgezic, antiseptic.

Precauţii: în exces, camforul acţionează ca o otravă narcotică, agravând Pitta şi Vata; trebuie utilizat doar în doze joase prescrise.

Preparare: infuzie (rece, 1/2 uncie de cristale la un galon de apă, dozaj 2 uncii), pulbere (100-250 g), ulei medicinal.

În timp ce fitoterapia vestică îl utilizează doar extern, ca ulei, Ayurveda îl recomandă şi pentru uz intern, în doze mici, sub formă de infuzie sau pulbere cristalină de camfor. Este aplicat de asemenea pe ochi, în cantităţi mici; şi deşi iniţial provoacă senzaţia de arsură, ulterior provoacă lăcrimarea, răcoreşte şi curăţă ochii. Pulberea de camfor este luată nazal pentru congestii, migrene şi ampificarea capacităţii de percepţie. El este ars, în timpul ritualurilor devoţionale (de exemplu la Puja), pentru purificarea atmosferei (datorită calităţii sale sattvice), creând prin aceasta condiţii favorabile realizării meditaţiei.

Camforul este poate cea mai utilizată plantă în uleiurile medicinale din întreaga lume. Se combină bine cu uleiul de susan: o uncie de pulbere la o pintă de ulei. Utilizat sub această formă, este un bun stimulent şi antiiritant pentru articulaţii şi dureri musculare. Infuzia de camfor poate fi fiartă şi vaporii inhalaţi în caz de afecţiuni respiratorii. Pentru uz intern se recomandă folosirea camforului neprelucrat şi nu a camforului sintetic obişnuit din comerţ.